- a merge alături
- to walk side by side / abreast.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a merge alături
Look at other dictionaries:
alături — ALẮTURI adv. 1. (Local) Lângă cineva sau ceva, la dreapta sau la stânga cuiva sau a ceva. ♢ loc. adj. De alături = vecin, învecinat. ♢ expr. (fam.) A nimeri (sau a fi, a merge, a călca) alăturea cu drumul = a greşi (în comportare, în păreri etc.) … Dicționar Român
dârlog — DÂRLÓG1, dârlogi, s.m. Cureaua frâului la calul de călărie, cu care se conduce animalul; ştreang legat de căpăstru, pe care îl ţine de mână cel care duce calul de aproape, mergând alături de el. – et. nec. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
unu — ÚNU, ÚNA num. card. (Când precedă un substantiv are forma un, o; când ţine locul unui substantiv are forma unul, una) 1. (Adesea substantivat) Primul număr din seria numerelor naturale, care reprezintă unitatea şi se indică prin cifrele 1 şi I. ♢ … Dicționar Român
drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… … Dicționar Român
duce — DÚCE1, duc, vb. III I. tranz. 1. A transporta ceva sau pe cineva într un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr un loc şi al pune în altul. ♢ expr. a duce (pe cineva) la groapă = a conduce un mort la locul de înmormântare. 2. A lua pe cineva… … Dicționar Român
urma — URMÁ, urmez, vb. I. 1. tranz. şi intranz. A merge în urma cuiva; p. ext. a pleca împreună cu cineva, a însoţi. ♦ tranz. A fi alături de cineva (într o acţiune). 2. tranz. A merge înainte pe un anumit traseu, pe drumul apucat. ♦ tranz. şi intranz … Dicționar Român
călca — CĂLCÁ, calc, vb. I. I. 1. intranz. A pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a păşi. ♢ expr. A călca din pod (sau de sus) = a umbla ţanţoş, trufaş. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. A călca pe urmele cuiva = a avea… … Dicționar Român
plug — PLUG, pluguri, s.n. 1. Unealtă agricolă cu tracţiune animală sau mecanică, folosită la arat, la dezmiriştit etc. ♢ expr. De la coarnele plugului = de la ţară. ♦ Arat, plugărit. ♦ Îndeletnicirea, ocupaţia plugarului; plugărie1. ♢ expr. Acesta (sau … Dicționar Român
îndura — ÎNDURÁ, îndúr, vb. I. 1. tranz. A suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi. 2. refl. A se arăta milos, bun; a se îndupleca. ♦ A i fi milă cuiva de cineva. 3. refl. A consimţi, a l lăsa pe cineva inima să..., a se… … Dicționar Român
